“Dur la suprafată si foarte sensibil în sufletul lui”.

Asa îl caracteriza mama sa pe cel care a fost UNICUL CĂPITAN: CĂTĂLIN HÎLDAN. Născut în Vitan, în urmă cu 24 de ani, maidanul copilăriei i-a fost stadionul Olimpia, aflat în imediata vecinătate a casei părintesti. Pasiunea pentru sport, în general, si pentru fotbal în special, a mostenit-o de la tatăl său, Marin, fundas dreapta în tinerete la o echipă de Divizia C. “Unde ai jucat mata fotbal?” îl tachina Cătălin si tot el răspundea: “În porumb, tată, pe tarla!”. Nea Marin nu se supăra niciodată, asa cum nu a făcut-o nici când a fost nevoit, la Orsova, să sară îmbrăcat în Dunăre după Cătălin, care, la 3 ani, a vrut să vadă dacă poate merge pe apă! Dintre năzbâtiile copilăriei, fratele său, Cristi, îsi aminteste cum i-a fugărit tata prin tot stadionul Olimpia după ce spărseseră vitrina din sufragerie: “Când ne-a prins, ne-am luat de mână si Cătălin m-a întrebat , ca să-l bată numai pe el, care nu plângea niciodată, oricât de tare îl atingea tata”.

» Catalin a avut în Cristi, fratele sau mai mare cu 2 ani, rugbist de lot national la Dinamo, un adevarat sprijin tot timpul, chiar daca în copilarie s-au ciufulit de nenumarate ori. Catalin a luat primul contact cu performanta la 8 ani, când l-a urmat pe Cristi la sectia de rugby a clubului Olimpia, antrenor fiindu-i Emil Suditu, pe care nu l-a uitat când a ajuns celebru, ajutându-l de multe ori cu câte 100 $ pentru echipament la echipa de copii. Desi fratele sau începuse cu 2 ani mai devreme rugbyul, Catalin a prins primul echipa, fiind considerat un adevarat talent, viteza si tehnica sa impunându-l pe postul de demi-de-mele. De altfel, Catalin era talentat la toate sporturile, Cristi nefiind decât un sparring-partner docil, care pierdea mai mereu, indiferent ca se confruntau la ping-pong, fotbal sau tenis cu piciorul. “Avea spirit de rugbist, îi placea în mod deosebit Noua Zeelanda, nu se plângea niciodata, nu era fricos si prindea din zbor orice sport. În concedii, tata câstiga o multime de pariuri pe piciorul lui Cata, care la 7-8 ani, când nici nu începuse înca fotbalul, tinea mingea pe picior cu miile si îi aducea astfel tatei zeci de lazi cu bere” - îsi aminteste fratele sau..

» Catalin Hîldan a debutat in fotbal in vara lui 1986, cand a participat la o selectie la care au participat 3000 de copii, unde a fost remarcat de catre Piti Varga. Asa a ajuns Catalin in grupa condusa de Ionut Chirila unde i-a avut coechipieri pe Cezar Dinu, Mihai Tararache, Florentin Petre si Laurentiu Lica. Cu Ionut Chirila antrenor, Catalin a castigat titlurile nationale la toate categoriile de varsta (pitici, cadeti, juniori 2, juniori 1).

Primul trofeu castigat de Hîldan a fost "Cupa 23 August", in anul 1987, pe Stadionul "Ciresarii".

» Inca din primul sezon si-a trecut in cont si performanta de a marca 10 goluri intr-un singur meci, cel dintre echipele Dinamo si Sportul Studentesc, incheiat cu un scor cel putin astronomic de 17 - 3. Spre deosebire de multi alti fotbalisti, a absolvit Liceul "Mihail Sadoveanu", unde mama sa era adeseori chemata de majoritatea profesorilor pentru a-i atrage atentia ca-l lasa corigent daca nu se tine de invatatura. Cu toate acestea au fost si profesori mai intelegatori printre care si profesoara de limba franceza care era si diriginta clasei care il incuraja de cate ori avea ocazia. De aceea chiar si dupa terminarea liceului, Catalin o vizita adesea.

» Junior fiind înca, Hîldan a debutat în echipa mare a lui Dinamo pe 2 octombrie 1994, înlocuindu-l pe Demollari într-un meci pierdut în Ghencea cu 0-2 în fata eternei rivale, Steaua. Antrenorul Moldovan ar fi vrut chiar sa-l titularizeze, dar si asa bucuria debutului l-a facut pe tatal sau sa plânga în tribuna când Catalin a intrat pe teren. Dupa trei jocuri în Divizia A, Remus Vlad l-a împrumutat însa la Târgoviste, unde a cunoscut bucuria promovarii succesive din C în B si din B în A. Cornel Dinu l-a urmarit permanent, meci de meci, în acea perioada si l-a adus înapoi la Dinamo, de unde Hîldan n-a mai plecat niciodata.

» A fost dintotdeauna un mare modest, nu vroia sa ajunga în ziare, fugea tot timpul de presa, iesea ultimul din vestiar cu speranta ca nu mai e nici un ziarist prin preajma. Si-a dorit mereu sa bata Steaua, dupa partidele din ultimii ani cu echipa din Ghencea dadea cu pumnul în perete pâna-l spargea, spunând ca n-are si el noroc sa bata Steaua. Era atât de pornit pe “ros-albastrii” încât înainte de meciul victorios din returul campionatului trecut l-a sunat din cantonament pe Cristi si i-a spus “Stai linistit ca fratele tau e cu picioarele pe ei. Mâine musc din ei, stii ca musc din ei, da?!”. Când în sfârsit visul i s-a împlinit a fost cel mai fericit om din lume, dar cu o umbra de regret tot a ramas pentru ca nu a reusit sa faca rost de nici o fotografie cu el, din respectivul joc.

Catalin Hîldan Website este o realizare Dinamo Mania. Site-ul este online din 3 februarie 2004.