Debut la Dinamo ...

Colegi de clasă la scoala Generală 24, Cătălin Hâldan si Cezar Dinu s-au apucat de fotbal în vara lui 1986. La o selectie la care au participat peste 3000 de copii, Piti Varga l-a remarcat pe Cătălin si astfel acesta a ajuns în grupa condusă de Ionut Chirilă, coechipier cu Cezar Dinu, Mihai Tararache, Florentin Petre sau Laurentiu Lică. Din acea perioadă, nea Marin îsi aminteste că antrenamentele se întindeau de multe ori până spre ora 1 din noapte. În anii drasticelor economii de energie electrică, acest lucru era posibil datorită întelegerii dintre Ionut Chirilă si tanti Florica, femeia de serviciu de la sala Dinamo, care le deschidea usa pe la ora 22,00 si camufla geamurile să nu se vadă lumina afară. “Eu ajungeam acasă mult mai târziu decât Cătălin, pentru că după antrenamentul copiilor urma , cea a părintilor, care se mai întindea apoi si cu câte un sprit până spre dimineată” - recunoaste nea Marin.

» Cu Ionut Chirilă antrenor, Cătălin a câstigat titlurile nationale la toate categoriile de vârstă, pitici, cadeti, juniori 2 si juniori 1, mai putin în ultimul an, la juniori republicani. Prima notă dată de Ionut Chirilă, care punea calificative tuturor elevilor săi după fiecare antrenament, a fost un 6. Urmarea - o palmă părintească primită în vestiar de la tatăl său: “Ăsta-i fotbal ce joci tu? Să nu-ti bati joc de fotbal că-ti bati joc de tine!”. De altfel, nea Marin a fost întotdeauna cel mai drastic antrenor al băietilor săi, expresia sa favorită, atunci când prestatiile lor lăsau de dorit, fiind “Esti un zero tăiat în patru!”.

» Primul trofeu ridicat deasupra capului de Cătălin a fost “Cupa 23 August”, în 1987, pe stadionul Ciresarii. Tot în primul său sezon si-a trecut în cont si performanta de a marca 10 goluri într-un singur meci, cel dintre Dinamo si Sportul Studentesc, încheiat cu astronomicul scor de 17-3. Încă de atunci Cătălin căpătase obiceiul de a scoate branturile din orice fel de încăltăminte, obicei la care nu a renuntat niciodată. La sfârsitul scolii generale, în paralel cu fotbalul, mama lui Cătălin a tinut ca acesta să facă “măcar liceul”, fiind foarte mândră că, spre deosebire de multi alti fotbalisti, băiatul ei a terminat la zi cursurile liceului Mihail Sadoveanu, în ciuda faptului că majoritatea profesorilor o chemau deseori la scoală pentru a-i atrage atentia că-l lasă corigent pe Cătălin dacă nu se tine de învătătură.

» Singura care-l întelegea a fost diriginta, profesoară de franceză. “Lasă ca ajungi tu fotbalist mare si le arăti tuturor ce poti tu!” - îl încuraja ea. Cătălin nu a uitat acest sprijin si a vizitat-o deseori după terminarea liceului. Gândul si sufletul lui Cătălin erau însă, asa cum a fost toată viata lui, dedicate în întregime fotbalului.

» Prezent o dată, în anii de liceu, în vestiarul echipei mari, el nu a scăpat prilejul de a-l ruga pe Cristi: “Fă-mi, frate, o poză, că poate ajung si eu, odată s-odată, să mă dezechipez aici!”. Junior fiind încă, Hâldan a debutat în echipa mare a lui Dinamo pe 2 octombrie 1994, înlocuindu-l pe Demollari într-un meci pierdut în Ghencea cu 0-2 în fata eternei rivale, Steaua. Antrenorul Moldovan ar fi vrut chiar să-l titularizeze, dar si asa bucuria debutului l-a făcut pe tatăl său să plângă în tribună când Cătălin a intrat pe teren. După trei jocuri în Divizia A, Remus Vlad l-a împrumutat însă la Târgoviste, unde a cunoscut bucuria promovării succesive din C în B si din B în A. Cornel Dinu l-a urmărit permanent, meci de meci, în acea perioadă si l-a adus înapoi la Dinamo, de unde Hâldan n-a mai plecat niciodată.

» A fost dintotdeauna un mare modest, nu vroia să ajungă în ziare, fugea tot timpul de presă, iesea ultimul din vestiar cu speranta că nu mai e nici un ziarist prin preajmă. si-a dorit mereu să bată Steaua, după partidele din ultimii ani cu echipa din Ghencea dădea cu pumnul în perete până-l spărgea, spunând că n-are si el noroc să bată Steaua. Era atât de pornit pe “ros-albastri” încât înainte de meciul victorios din returul campionatului trecut l-a sunat din cantonament pe Cristi si i-a spus “Stai linistit că fratele tău e cu picioarele pe ei. Mâine musc din ei, stii că musc din ei, da?!”. Când în sfârsit visul i s-a împlinit a fost cel mai fericit om din lume, dar cu o umbră de regret tot a rămas pentru că nu a reusit să facă rost de nici o fotografie cu el, din respectivul joc.

Cea mai mare bucurie la Dinamo a avut-o insa cand a castigat impreuna cu colegii lui cupa si campionatul.

Catalin Hîldan Website este o realizare Dinamo Mania. Site-ul este online din 3 februarie 2004.