Ionut Lupescu:

“Mi-e foarte greu să vorbesc despre el la timpul trecut. Mi-a fost realmente ca un frate mai mic. Cei doi ani jucati cu el la Dinamo au fost cei mai frumosi ani ai mei si nu o spun din complezentă. Este cumplit de nedrept că s-a stins poate cel mai sufletist dintre crescuti în Groapă.”

Florentin Petre:

“Nu pot să cred nici acum că nu mai este. Intru în vestiar si îl salut. Cătălin ne călăuzeste drumul de acolo de unde este.”

Gică Mihali:

“Nu pot să-l uit. Îl stiam de atâtia ani… Este foarte trist când vin în vestiar si scaunul lui, lângă al meu, rămâne gol.”

Giani Kirită:

“Era un adevărat, un tovarăs adevărat pentru toti băietii. Pe mine mă lega o prietenie mai aparte de el pentru că aveam aceleasi gusturi, ascultam aceeasi muzică, ne întelegeam foarte bine în toate problemele. Când jucam amândoi la mijloc, băteam palma înainte de meci si strigam unul la altul ”

Daniel Florea:

“Mi-e foarte greu să vorbesc despre el. Eu am stat la masă cu el si cu Florentin Petre. Acum am rămas singur si mi-e foarte greu. Parcă suntem blestemati!”

Tinel Petre:

“Nu pot vorbi despre el. Chiar nu pot!”

Florin Răducioiu:

“Este xtraordinar de greu de vorbit de un lucru asa dureros. Crescând la Dinamo, la fel ca si mine, era , emblema echipei. Nu, nu pot vorbi mai mult, e prea dureros.”

Vali Năstase:

“Nu o să se mai nască un jucător asa ambitios, cu o dorintă asa mare de autodepăsire. Scaunul gol, lumânarea si doliul din vestiar nu însemnă decât un singur lucru, că nu-l vom uita niciodată.”

Iulian Tames:

“Era inima echipei. Durerea asta nu se poate compara cu nimic. E ca si cum mi-am pierdut un frate mai mare."

Mugur Bolohan:

“Îl cunosteam de mult. Eram de aceeasi vârstă. Am fost împreună la primele selectii pentru loturile reprezentative la 13, 14 ani. De atunci era un luptător adevărat, un caracter dosebit pe care toată lumea îl iubea. Nu am auzit niciodată pe nimeni să spună un cuvânt rău despre el.”

Bogdan Onut:

“A fost un bun prieten al meu. Mereu stăteam de vorbă si râdeam împreună. Am stat alături în autocar spre Oltenita si râdea cu o poftă de viată rară. Vom juca mereu cu gândul la el si pentru el. Toate golurile pe care le-am dat si sper să le mai dau îi sunt dedicate lui.”

Florin Cernat:

“Îmi e greu să vorbesc despre el. Nu am avut niciodată nici o problemă cu el, ca nimeni altcineva de altfel. Am iesit de multe ori să mâncăm împreună si m-a ajutat să mă integrez mai repede la Dinamo.”

Claudiu Drăgan:

“Când mă gândesc la el simt o mare goliciune sufletească, oriunde m-as afla, în vestiar, pe teren si în viata de zi cu zi.”

Cristi Vlad:

“Mie unul nici acum nu-mi vine să cred că nu mai este. Astept în fiecare zi să intre în vestiar. Dumnezeu îi ia la el pe ăia mai buni. Sper ca de acolo de sus să aibă grijă de noi să devenim mai buni, mai întelegători unii cu altii.”

Marius Nicolae:

“A fost simbolul echipei, ce scrie pe stema noastră: . Care chiar a murit pe teren pentru echipa sa.” Adrian Mihalcea: “Vorbele sunt de prisos. Toată lumea stie că a fost unul dintre ultimii crescuti de mici la Dinamo, simbolul echipei. Nu-l voi uita niciodată.”

Vlad Munteanu:

“Dumnezeu să-l ierte desi nu prea are de ce să-l ierte pentru că a fost un om cu adevărat deosebit. Era simbolul echipei si un model pentru cei mai tineri. În viata de zi cu zi nu l-am auzit niciodată să se certe cu cineva.” Sorin Iodi:

“Era un băiat extraordinar, un model pentru toti. Nu o să-l uit niciodată, nu pot să-l uit niciodată! Rămâne pentru noi un model de dăruire, ambitie si devotament. Nu putem să-l uităm. Nu, niciodată.”

Florin Prunea:

“Din păcate nu mai putem vorbi despre el decât la trecut. A fost un OM cum putini am cunoscut. Singurul care l-a învins cu adevărat a fost Dumnezeu.”

Florin Tene:

“L-am respectat foarte mult. Desi nu-mi este rudă, în semn de respect, mi-am lăsat barbă patruzeci de zile. Este încă prea putin, dar, din păcate, nu pot face mai mult.”

Stefan Preda:

“A fost un mare OM, scrie om cu litere mari, un adevărat prieten si coleg. Pentru mine nu a plecat de lângă noi, îl simt aproape si asta îmi dă multă încredere nu numai pe teren, ci si în viata de toate zilele.”

DECLARATII LA DOI ANI DE LA MOARTE

Florentin Petre

 “Imi pare rau ca in aceste momente Cata nu mai este printre noi, el ar fi stiut ce sa ne spuna, cum sa ne faca sa fim optimisti, ar fi facut in asa fel incat sa ne traga dupa el, pentru ca niciodata nu renunta. Ne lipseste rautatea lui de la mijlocul terenului.”

Giani Kirita

 “I-am simtit lipsa din momentul disparitiei sale, ca jucator, dar mai ales ca om. As mai vrea unul cum era Catalin, la Dinamo. Daca era printre noi, acum ar fi suferit. Trebuie sa strangem din dinti si sa mergem mai departe. Pentru el, pentru noi, pentru alb-rosii. Eu nu-l voi uita niciodata si sunt sigur ca nici suporterii lui Dinamo.”

Cornel Dinu

 “Catalin a fost, a trait si va ramane ca un fulger. S-a declansat, a ars si s-a stins mult prea repede. Chiar daca totul s-a petrecut atat de socant, lumina pildei sale ne contureaza prin atatea umbre mereu. Si ce-i oare mai sublim decat lumina? Este reconfortant, in acest climat, parca de distrugere a simbolurilor reale, ca acest cor convulsionat al galeriei este o singura fiinta cand ii rosteste numele. Parafrazand ca…nici cainii nu mor din dorinta… “gloabelor”. Caii adevarati au fost sacrificati in masa in urma cu cincizeci si ceva de ani.”

Catalin Hîldan Website este o realizare Dinamo Mania. Site-ul este online din 3 februarie 2004.